Astăzi este o zi specială pentru noi toți și vă urez tuturor La Mulți Ani!
Am ales ca în această zi să mă prezint, ca să mă cunoașteți așa cum sunt!
Pentru cei care mă cunoașteți de puțin timp, numele meu este Diana și am început să creez produse cu broderii, inspirate din natură, realizate după ilustrațiile mele cam acum 1 an și jumătate. 
Creez aceste produse, de care sunt tare mândră, împreună cu mama mea, iar ele mereu pornesc de la ilustrațiile mele, pictura fiind și ea una din marile mele pasiuni. Mulți dintre voi îmi cunoașteți povestea și poate mi-ați urmărit întreg traseul, dar ceea ce nu am spus a fost ceea ce m-a determinat să îmi schimb profesia.

Am ales să vă povestesc asta în această zi deoarece are o mare legătură cu toate frământările mele de-a lungul anilor, ani în care am crezut că munca în străinătate sau a lucra pentru străini este calea de reușită și apreciere.

Înainte de a începe pandemia eu lucram de 7 ani ca și Designer Grafic și Vestimentar pentru două branduri care vindeau haine în Rusia și Italia. Ani la rând am crezut că am prins cel mai tare job posibil, având în vedere că în România să fii Designer Vestimentar, într-o piață de textile care e pe cale să fie menționată doar în manualele de istorie, e totuși ceva. Dar, deși iubeam ceea ce făceam și eram bună în asta, niciodată nu am fost apreciată la adevărata valoare, și asta mai ales pentru că „patronii” noștri ruși aveau nevoie de noi doar pentru că românul e harnic, face treabă bună și e plătit prost.
Acesta a fost și motivul pentru care, în ultimi ani, îmi doream cu adevărat o schimbare și căutăm o oportunitate de a schimba cu ceva mai bun. Începusem să îmi pun CV-uri la joburi din străinătate și am avut de câteva ori ocazia să plec din țară, dar mereu nu eram convinsă că e ceea ce trebuie să fac. Intuiția nu îmi dădea voie să plec.
Știam că dacă voi pleca și voi reuși acolo, meritul o să fie pentru țara în care mă voi muta, nu o să aduc plus valoare mie și nici României și, mai mult, nimeni nu o să vrea să ridice în slăvi un român într-o țară străină, îi au și ei pe ai lor.
Aceasta a fost gândirea mea și poate că e corectă sau nu, însă această gândire m-a determinat să îmi schimb decizia la 180 de grade și să îmi zic: Dar de ce nu pot reuși în țara mea? De ce să nu încerc să fac ceva deosebit aici, sigur este o cale și cu siguranță satisfacția este mai mare atunci când reușești într-un mediu în care poate condițiile nu sunt cele mai favorabile.

Așa a început totul. Iar ceea ce s-a întâmplat într-un an și jumătate mi-a adus mai multă satisfacție decât toți anii munciți pentru succesul altcuiva. Poate că e mai greu, poate că acea „cărămidă după cărămidă” se clădește mai încet, dar seara, când pun capul pe pernă, sunt mândră de mine, și visez și cred că voi reuși cândva prin ceea ce fac, să repornesc industria textilă din România.

Am vise mărețe, dar am grijă de ele ca să se materializeze ușor-ușor, de data asta nu mă mai grăbesc niciunde, mă bucur de călătorie.
Astăzi pot spune cu adevărat, după aceste lungi indecizii că sunt mândră că sunt româncă și că iubesc România.
România pentru mine înseamnă natură frumoasă și nemodernizată, înseamnă oameni simpli și calzi, oameni de la țară, dar cu vorbe mai înțelepte decât mulți intelectuali, oameni creativi și, nu în ultimul rând, înseamnă libertate.
Aici mă simt liberă și simt că aduc un plus valoare țării prin ceea ce fac. 
Vă mulțumesc că îmi sunteți alături în această lungă călătorie care nici eu nu știu exact unde va duce și, cel mai mult, îi mulțumesc mamei mele, cu care lucrez o bună parte din broderii, deoarece fără ea acest volum mare de produse nu l-aș fi putut onora niciodată.
La mulți ani Romania!